PeTocuri a fost aseara la MASSIVE ATTACK. Si ce show a vazut! Proiectii electrizante, lumini orbitoare si o sonorizare absolut impecabila, toate au fost elementele de baza ale unui concert mai mult decat reusit.

Martina Topley Bird a intrat pe scena pe la 20, in rochia aceea rosu turbat in care o vazusem in pozele de pe la concertele din afara. Exact asa cum mi-o imaginasem, cu o voce pe masura aparitiei scenice, exotica fara a fi extravaganta, sexy fara a fi agresiva, mladioasa fara a fi firava. Ne-a povestit cum colaborarea ei cu Massive Attack a inceput odata cu concertul lor in Romania din 2008, cand s-au aflat pentru prima data pe aceeasi scena si ne-a purtat prin piese mai vechi precum “Sandpaper Kisses”, “Overcome” sau “Baby blue” dar si track-uri de pe cel mai nou album, precum “Mermaids”.

Robert “3D” Del Naja si Grantley “Daddy G” Marshall au urcat pe scena alaturi de 8 din cei 10 membri ai trupei care ii insoteste in turneu. Am revazut-o pe Martina si mai apoi pe Horace Andy si Deborah Miller, pe care spectatorii i-au intampinat  cu ropote de aplauze.

Am ascultat “Angel”, “Teardrop”, “Safe From Harm” si “Splitting the Atom”, de pe noul album “Heligoland”, promovat in cadrul actualului turneu al trupei. Cred ca am asteptat pana in ultimul moment sa se auda si my all time favorite “Live with me”, dar n-a fost sa fie. Well, maybe next time. Au compensat insa cu mesajele politice si sociale despre economie, putere, libertate, terorism si democratie redate (culmea!) in limba romana. Citate despre libertate din Orwell,  Goethe,  Sartre, Petre Tutea, Alexis de Tocqueville, Jane Adams, Rosa Luxemburg,  Luther King Jr. Ne-au aparut consecutiv in fata ochilor sute de cifre reprezentand cantitatea de apa proaspata, in metri cubi, din Canada si Yemen, numarul de amerindieni de pe teritoriul SUA in vremea lui Columb si in prezent, populatia Greciei si deficitul acestei tari, cantitatea de petrol care se scurge zilnic in apele din Golful Mexic, terenul per persoana in Gaza si in Israel, vanzarile de arme catre tarile in curs de dezvoltare, costul de functionare al unui centru de ingrijire pentru copii diagnosticati cu HIV si pretul posetei Ginza Tanaka.

Au iesit de pe scena dupa vreo ora si jumatate de show, si au revenit in ropote de aplauze pentru un bis de sase melodii, incheiat cu “Karmacoma”. A fost cel putin ireal sa ii vedem pe 3-D si G la microfoane, la cativa metri in fata noastra, exact ca-n inregistrarile de pe Youtube, mai ales la acel “Unfinished Simpathy” perfect cantat de Deborah Miller, cu o voce care iti face sangele sa circule mai repede si pupilele sa ti se dilate. Multumim, Massive Attack!