Pe Tocuri

Man of the day

Mariejeane — Fri, 19 Mar 2010 15:44:25 +0000

“Ce ma intereseaza cel mai mult este sa ofer niste directii. Societatea de consum produce obiecte, nu stiluri. Privesc in jurul meu, aleg, combin, sugerez.” Walter Albini – un nume care nu va spune nimic, dar e bine sa stiti ca este unul dintre inventatorii pret-a-porter-ului italian si cel care a demonstrat ca modernitatea nu dateaza de astazi.

Un omagiu adus designerului de Vogue Italia in 1975

We likeyyy!!

Roxana — Thu, 18 Mar 2010 10:57:21 +0000

Ne-am intalnit ieri cu Ioana de la Mauvert. De ce, veti afla cat de curand in noul numar digital PeTocuri.
Intre timp insa nu m-am putut abtine sa nu va ofer a peek. Pentru ca Ioana purta niste minunate sandale care strigau “it’s spring!!! at laaast!!”

Dior masterpiece

Roxana — Tue, 16 Mar 2010 14:15:43 +0000

Cate nume impresionante adunate pentru noua reclama Dior!
Produsul? O geanta cu nume uber-sexy: Lady Rouge!
Voce si interpretare? Marion Cotilliard
Muzica si versuri? Franz Ferdinand!!
Regia? well….the great David Lynch
Fotograful campaniei? Nimeni alta decat Anne Leibovitz.
Ce-a iesit? Urmariti clipul:

foto:http://sprinkledinpink.files.wordpress.com

In Gaultier we trust

Ioana Cristina — Mon, 15 Mar 2010 10:24:39 +0000

Jean Paul Gaultier Fall 2010. Nomad rock and folklore, c’est tres, tres chic.

Foto: http://hollysmith.tumblr.com/

Si sutienele au memorie

Mariejeane — Mon, 15 Mar 2010 10:14:09 +0000

Off the record, imediat ce am scris titlul, m-am intrebat daca la batranete se ramolesc si ele ca toti oamenii sau, daca ar suferi de Alzheimer, ar uita oare toate informatiile acumulate de-a lungul valabilitatii?

Revenind, am citit ca femeilor din Romania li se propune ceva cu adevarat interesant si diferit de tot ce au incercat pana acum: Smart Memory Bra. Citez: “Sutienul Smart Memory imbina proprietatile spumei inteligente cu efectul natural de push up care ofera decolteului un aspect fabulos de seducator.” Acuma, eu nu neg efectul naucitor al push-upurilor, departe de mine gandul, dar recunosc ca sunt foarte incitata de aparitia spumei inteligente in ecuatie. Este ca si faina care creste singura din retetele lui Jamie Oliver. Ma lasa la fel de curioasa si dornica sa incerc o budinca cu lamaie. La urma urmei, daca nu are nevoie de ajutorul meu, ce poate fi mai frumos?

Explicatia: spuma este inteligenta deoarece reactioneaza la temperatura corpului si se muleaza perfect pe particularitatile unice ale fiecarei femei. In plus, sutienul respectiv pastreaza forma sanilor chiar si dupa spalare….

Comentariile sunt de prisos. Singurul meu sfat este sa nu procedati cu lenjeria intima ca si cu pereche preferata de blugi, pentru ca puteti avea probleme, daca o imprumutati prietenelor. La retur o lasa memoria si nu va mai recunoaste.

Primavara, E.M.I.L si pisica vagaboanda

Roxana — Wed, 10 Mar 2010 11:55:31 +0000

A mirosit la un moment dat a soare. Si m-a pacalit groaznic lasandu-ma zgribulita in mijlocul drumului. Si am cedat, gata sa storc o lacrima de ciuda ca mi-am indesat toate hainele supra-dimensionate in cutii frumos aranjate doar ca sa le scot iar la suprafata sub amenintarea unui cod galben.
De frig si zapada satula, imi fac bagajele si fug de iarna. Inspre o primavara inchipuita si compusa din mirosuri si senzatii familiare. De ce a naibii iarna nu se mai satura sa piste din obraji, sa blocheze traficul, sa exaspereze sufletele intrate intr-o stare de ultra-hibernare?
Asa ca ma declar invinsa si impachetez toata furia in mica valiza albastra. Incui usa si plec spre promisunea caldurii parintesti, a orasului mic cu strazile lui curate, a curtii goale deasupra careia e mereu cer senin. A istovitoarei beri de dimineata si a conversatiilor (ne)asteptate.

In mod ciudat, multe zile calduroase au inceput cu “Copacii infloriti”, inganata fara voie in timp ce pe bulevarde copacii chiar se dezmorteau si cativa muguri plesneau haotic. Si multe zile de martie, aprilie si apoi iunie, iulie au trecut molatec sau alert in dulci acorduri de melodii atat de familiare. Si atunci alerg spre aceasta promisiune. Ca poate muzica va schimba si anotimpul, va rezolva si problema incalzirii globale si imi va dezmorti si mie nasul.

Asa ca pisica vagaboanda isi ia coada la plimbare, ia de buna promisiunea facuta de E.M.I.L, ignora avertismentul de ninsori abundente si miaunand sfasietor ia drumul spre “a lovely city”.

Mmmm, Johnny…

Mariejeane — Tue, 09 Mar 2010 11:20:50 +0000

Nu Walker, nu Bravo, nu Mnemonic (desi aici ar putea interveni niste voci carcotase…)

There is only one Johnny for me. ..And that is Johnny Depp. And he strikes again. De data asta in Alice in Wonderland, o noua capodopera semnata Burton. Tim Burton. Dar nu asta a fost inspiratia zilei, ci o ultima fotografie vazuta cu Johnny la Oscar. De aici la o mica rememorare in redactie despre multiplele motive pentru care ne place de Johnny a fost un pas foarte scurt si extrem de palpitant. Zic sa lasam fotografiile sa vorbeasca de la sine. Noi nu mai avem nimic de adaugat decat ca va provocam sa ne contraziceti daca nu credeti ca Johnny este cel mai talentat si sexy actor in viata. Si nu va zic decat sa va ganditi la Don Juan deMarco:)

Life goes easy on me… most of the time

Ioana — Wed, 03 Mar 2010 13:46:35 +0000

Ieri, un prieten mi-a dat linkul piesei lui Damien Rice. N-am mai ascultat-o de mult, dar acum pare ca incerc sa recuperez timpul pierdut. Chiar daca life does NOT go easy on me most of the time… The Blower’s Daughter este una dintre piesele mele preferate.

My wish (not) list

Mariejeane — Wed, 03 Mar 2010 08:46:52 +0000

Pentru ca am fost provocata de androgyn beauty si nu vreau sa raman datoare, iata ce as pune eu pe “the list” (in ordine aleatorie, bineinteles):

sa ma sarute in fiecare dimineata chiar daca suntem bosumflati
sa imi cumpere narcise sau zambile sau lalele sau oricare dintre aceste combinatii cand da prima raza de soare
sa stea cu mine pe plaja si dupa ora 12 chiar daca nu e sanatos
sa ma ia de mana atunci cand plang din cauza lui
sa imi atinga talpile cu talpile lui inainte sa adormim
sa se uite la un film prost doar pentru ca-mi place mie
sa ma priveasca cand fac dus
sa invete sa ma asculte
sa facem ultima coborare pe partie fara sa platim skipass-ul doar pentru ca i-am zambit tipului de la gondola
sa stam fara sa vorbim si fara sa ne simtim stanjeniti de tacerea abrupta
sa ma faca sa cred ca ii place omleta mea fara pic de gust
sa ma iubeasca pentru ce NU sunt si NU voi fi niciodata

Parnassus is not fun

Mariejeane — Tue, 02 Mar 2010 15:18:50 +0000

Actually, he is very funny. As a character, i mean. Dar ma indoiesc ca asta a fost intentia lui Terry Gilliam. Nu stiu daca un magician care are puterea sa scotoceasca prin gandurile oamenilor si sa-i puna fata in fata cu lumea lor interioara (si nu, nu aia ideala, ci aia in care se aduna laolalta mizeria, jegul, intoleranta, lasitatea, rautatea dar si speranta, dulceata, sensibilitatea sau senzualitatea) dar si fata in fata cu eterna alegere intre bine si rau ar fi trebuit sa lase impresia de funny. Dar Parnassus chiar m-a amuzat. Dar nu aceasta este reactia pe care mi-o doresc de la filmele lui Gilliam. Deh, poate am imbatranit eu, dar regizorul meu preferat, pardon, unul dintre ei ca mai nou a cazut in clasament, mi-a lasat un gust dulce amarui la sfarsitul vizionarii. Acum, nu vreau sa aud ca filmele de autor sufera de manierism, ca asteptarile mele sunt asa si pe dincolo, ca filmul nu trebuie sa suscite aceleasi emotii, bla bla bla. I know the drill. Dar eu chiar cred ca un film de Gilliam in care torni toate ingredientele ce i-au conturat o semnatura personala, la care mai adaugi ca in orice reteta delicioasa putine condimente, ar fi fost cu siguranta mai bun decat tocanita aceasta recenta cu pretentii de fairytale gone bad care se ia peste picior. Cat despre Heath Ledger nici nu mai incep sa povestesc, pentru ca ar parea o blasfemie. Ma intereseaza prea putin faptul ca regizorul a vrut sa opreasca filmul fara el si a apelat la subterfugiul cu Depp si Law pe post de inlocuitori. Problema mea e povestea. Care nu e nici suficient de magica incat sa ma faca sa calatoresc intr-o alta ume, nici suficient de ironica incat sa ii apreciez finetea sau subtilitatea si nici macar atat de puternica vizual incat sa ii inteleg bugetul. Pana una alta, filmul ilustreaza perfect o teorie personala: where there is no story, there is no magic. Asa ca, domnule Gilliam, va rog frumos sa reveniti la scamatoriile dumneavoastra ante imaginarium. E doar o rugaminte de spectator fidel.