PeTocuri a fost aseara la MASSIVE ATTACK. Si ce show a vazut! Proiectii electrizante, lumini orbitoare si o sonorizare absolut impecabila, toate au fost elementele de baza ale unui concert mai mult decat reusit.
Martina Topley Bird a intrat pe scena pe la 20, in rochia aceea rosu turbat in care o vazusem in pozele de pe la concertele din afara. Exact asa cum mi-o imaginasem, cu o voce pe masura aparitiei scenice, exotica fara a fi extravaganta, sexy fara a fi agresiva, mladioasa fara a fi firava. Ne-a povestit cum colaborarea ei cu Massive Attack a inceput odata cu concertul lor in Romania din 2008, cand s-au aflat pentru prima data pe aceeasi scena si ne-a purtat prin piese mai vechi precum “Sandpaper Kisses”, “Overcome” sau “Baby blue” dar si track-uri de pe cel mai nou album, precum “Mermaids”.
Robert “3D” Del Naja si Grantley “Daddy G” Marshall au urcat pe scena alaturi de 8 din cei 10 membri ai trupei care ii insoteste in turneu. Am revazut-o pe Martina si mai apoi pe Horace Andy si Deborah Miller, pe care spectatorii i-au intampinat cu ropote de aplauze.
Am ascultat “Angel”, “Teardrop”, “Safe From Harm” si “Splitting the Atom”, de pe noul album “Heligoland”, promovat in cadrul actualului turneu al trupei. Cred ca am asteptat pana in ultimul moment sa se auda si my all time favorite “Live with me”, dar n-a fost sa fie. Well, maybe next time. Au compensat insa cu mesajele politice si sociale despre economie, putere, libertate, terorism si democratie redate (culmea!) in limba romana. Citate despre libertate din Orwell, Goethe, Sartre, Petre Tutea, Alexis de Tocqueville, Jane Adams, Rosa Luxemburg, Luther King Jr. Ne-au aparut consecutiv in fata ochilor sute de cifre reprezentand cantitatea de apa proaspata, in metri cubi, din Canada si Yemen, numarul de amerindieni de pe teritoriul SUA in vremea lui Columb si in prezent, populatia Greciei si deficitul acestei tari, cantitatea de petrol care se scurge zilnic in apele din Golful Mexic, terenul per persoana in Gaza si in Israel, vanzarile de arme catre tarile in curs de dezvoltare, costul de functionare al unui centru de ingrijire pentru copii diagnosticati cu HIV si pretul posetei Ginza Tanaka.
Au iesit de pe scena dupa vreo ora si jumatate de show, si au revenit in ropote de aplauze pentru un bis de sase melodii, incheiat cu “Karmacoma”. A fost cel putin ireal sa ii vedem pe 3-D si G la microfoane, la cativa metri in fata noastra, exact ca-n inregistrarile de pe Youtube, mai ales la acel “Unfinished Simpathy” perfect cantat de Deborah Miller, cu o voce care iti face sangele sa circule mai repede si pupilele sa ti se dilate. Multumim, Massive Attack!
Nici nu ne-am dezmeticit bine dupa super show-ul celor de la Aerosmith, de vineri, ca am aflat ca Martina Topley-Bird va canta in deschiderea concertului pe care MASSIVE ATTACK il vor sustine la Zone Arena din Bucuresti in data de 27 iunie! Eu una n-am apucat concertul lor din 2008 asa ca abia-abia astept!
Martina Topley-Bird este o artista cu o voce pe masura aparitiei scenice: exotica fara a fi extravaganta, sexy fara a fi agresiva, mladioasa fara a fi firava. Originara din Shepherds Bush, Londra, Martina Topley-Bird a devenit cunoscuta publicului larg ca vocea de pe albumele pionierului trip-hop, Tricky. Cei doi au un copil impreuna, pe Maisie. Muzica Martinei imbina acordurile suave de down-tempo cu rave si electro asurzitoare, oferind ascultatorului atat delicatese trip-hop, cat si ritmuri puternice, de clubbing.
In 2003 a aparut primul album solo al artistei britanice, Quixotic. Albumul a fost vazut ca o mare realizare de catre critica si a fost nominalizat la premiile Mercury din acel an. Cel de al doilea album, The Blue God, a aparut in mai 2008 si din nou critica muzicala si publicul au apreciat muzica Martinei. Albumul este produs de celebrul Danger Mouse, membru in grupul Gnarls Barkley si compozitor al hit-ului Crazy. Pentru promovarea albumului The Blue God au fost lansate pana acum 3 single-uri: “Carnies”, “Poison” si “Baby Blue”.
Concertul din 27 iunie nu este primul pe care Martina Topley-Bird il va sustine la Bucuresti, ea fiind invitata sa cante si in deschiderea primului concert MASSIVE ATTACK din Bucuresti din august 2008. Reintalnirea din Romania, dupa aproape 13 ani in care nu mai pastrasera legatura, a reprezentat inceputul unei colaborari muzicale interesante intre Martina si baietii din Bristol, ea fiind invitata sa-si “imprumute” vocea pe doua piese de pe cel mai nou album, Heligoland: “Psyche” si “Babel”. Ea a fost chemata totodata sa cante live partile vocale feminine din acest turneu, loc ocupat de-a lungul timpului de voci celebre precum Elizabeth Fraser, Shara Nelson, Dot Allison sau Stephanie Dosen.
KUMM si Brum Conspiracy sunt cele mai recente confirmari in cadrul Ciuc Summer Fest, trupele alaturandu-se pe afisul festivalului celor de la Urma si Pink Martini in cea de-a doua zi, pe 17 iulie. Ciuc Summer Fest va avea loc in perioada 16-18 iulie pe Stadionul de Atletism Iolanda Balas Soter din Bucuresti, printre headlinerii acestei editii numarandu-se, alaturi de Pink Martini, Faithless si Gary Moore.
KUMM s-a format in anul 1997, la Cluj Napoca, cand Andras Kovacs a pus bazele unui nou proiect muzical, o fuziune intre jazz, rock si etno, alcatuind prima trupa de rock alternativ cu elemente de saxofon. De atunci, grupul a lansat cinci albume de studio: “Moonsweat March” (2000), “Confuzz” (2002), “Angels & Clowns” (2005), “Different Parties” (2006) si “Far From Telescopes” (2009), succesul sau reusind sa depaseasca granitele tarii, fapt notabil si prin numeroasele concerte sustinute in Germania, Elvetia, Turcia, Cehia, Ungaria, Bulgaria sau Italia unde, in anul 2004, a sustinut un concert in deschiderea show-ului James Brown din Milano. Componenta trupei s-a modificat pe parcursul timpului, grupul fiind format in prezent din Catalin Mocan (voce), Eugen Nutescu (chitara, voce, muzicuta), Iordache (saxofon), Kovacs Andras (keyboards), Alex Miu (chitara bas) si Paul Ballo (tobe).
Pe 17 iulie, alaturi de Kumm, Urma si Pink Martini, pe scena festivalului va mai urca si Brum Conspiracy – un proiect audio-vizual, lansat la inceputul anului 2009, care creeaza prin muzica un echilibru placut intre mai multe stiluri de jazz experimental si sound-uri electro. Brum Conspiracy este format din tineri familiarizati deja cu scena muzicala romaneasca: Piti, cunoscut si ca baterist al trupei E.M.I.L, Catalin, chitaristul care a colaborat multi ani cu trupa de alternativ Bumbapa si Cinty – VJ si artist in arte vizuale. Brum Conspiracy a sustinut pana acum numeroase concerte in cluburile de underground din Bucuresti, punand in scena show-uri electrizante – un amestec nonconformist de elemente acustice, analogce si digitale si vizualuri conceptualizate.
Ati auzit de joc? 1, 2 extended, nu conteaza. Ati auzit sau nu? Nici eu, decat vag. Si bine am facut. Ca asa am ajuns la film. Daca iubitii sau sotii vostri v-au amagit ca nu e un film pentru femei, ci pentru iubitorii de jocuri pe calculator, nici ca se puteau insela mai mult. Prince of Persia o fi el scris de un barbat, dar e sigur un regizor care stie ce le place femeilor. Si cum sa nu fie asa cand protagonistul, Jake Gyllenhaal, intre doua tehnici de parkour executate pe acoperisul unor palate somptuoase, mai scoate niste fraze parca rupte din manualul universal: Cum sa seduci orice femeie! (nu stiu daca chiar exista, dar daca ar fi unul, sigur ar fi cerere pe piata). Pe scurt, Printul Persiei insumeaza cam orice tipologie de print la care viseaza fiecare femeie din lumea asta mare. Respecta toate cliseele: are ochii tristi si umeziti in permanenta de melancolie, de parca viata lui depinde de privirea si atingerea ta, isi scoate camasa etaland un abdomen impecabil cand ti-e lumea mai draga, fara sa-l rogi de doua ori si intre o vorba intelepata si un sarut pasional, te mai si salveaza de hoardele de persani care stapanesc desertul. Asta daca te-ai numi Tamina, ai fi printesa si ai avea la indemana o trusa de machiaj permanent in timp ce te plimbi prin desert si bantui furtunile la fel de proaspata ca in prima scena.
Si daca Jake is not your cup of tea, enter Ben Kingsley, in rol negativ, jucat ca la carte. Sarmant, singuratic, cu privirea subliniata de atasamentul fata de fortele intunericului si un machiaj emo-gothic pe masura. In plus, foarte tacut, asa cum ii sta bine unui personaj negativ. Si unui barbat.
Adauga o armata de persani pusi pe razboaie, scene de bataie la fel de haotice si convingatoare ca cele din Troia si o printesa, evident “de o frumusete rapitoare” si la fel de evident adaugata pentru a nu elimina definitiv audienta masculina, care usor usor ar fi parasit sala de plictiseala.
Nu stiu la ce tip de cronica va asteptati, dar eu in locul vostru, as merge la acest film exact din motivele enumerate mai sus. Iar cel mai convingator argument este urmatorul: este un film de barbati pentru femei:) Pana atunci, urmariti trailerul ca sa stiti ce ati putea pierde.
Nu stiu sigur daca melodia asta ma inveseleste de fiecare data cand o ascult sau o ascult doar atunci cand prezint un “potential ridicat de inveselire”. Cert este ca azi “Let’s do it! (Let’s fall in love!)” a lui Alanis Morissette a fost prima piesa pe care am cautat-o pe youtube.
Daca pana acum am fost invatate sa gandim si accesorizam potrivit maximei “Less is more”, supertrendul actual este “More is more” in materie de bijuterii. Totul fara economie: inele supradimensionate, mai multe ceasuri la o incheietura, bratari groase, metalizate si proeminente.
Cum ti se pare acest trend? Tu ai purta inele supradimensionate?