Pe Tocuri » Uncategorized

Swarovski vs. Paciotti

Roxana — Wed, 31 Mar 2010 11:00:16 +0000

Acelasi subiect: bijuteriile
Acelasi regizor: Mariano Vivanco
2009 vs. 2010 si 3 models against Isabeli Fontana and Corey Bond.

Cine castiga?

Swarovski: State of Grace

Cesare Paciotti: Hotel Hookup Heist

Primavara, E.M.I.L si pisica vagaboanda

Roxana — Wed, 10 Mar 2010 11:55:31 +0000

A mirosit la un moment dat a soare. Si m-a pacalit groaznic lasandu-ma zgribulita in mijlocul drumului. Si am cedat, gata sa storc o lacrima de ciuda ca mi-am indesat toate hainele supra-dimensionate in cutii frumos aranjate doar ca sa le scot iar la suprafata sub amenintarea unui cod galben.
De frig si zapada satula, imi fac bagajele si fug de iarna. Inspre o primavara inchipuita si compusa din mirosuri si senzatii familiare. De ce a naibii iarna nu se mai satura sa piste din obraji, sa blocheze traficul, sa exaspereze sufletele intrate intr-o stare de ultra-hibernare?
Asa ca ma declar invinsa si impachetez toata furia in mica valiza albastra. Incui usa si plec spre promisunea caldurii parintesti, a orasului mic cu strazile lui curate, a curtii goale deasupra careia e mereu cer senin. A istovitoarei beri de dimineata si a conversatiilor (ne)asteptate.

In mod ciudat, multe zile calduroase au inceput cu “Copacii infloriti”, inganata fara voie in timp ce pe bulevarde copacii chiar se dezmorteau si cativa muguri plesneau haotic. Si multe zile de martie, aprilie si apoi iunie, iulie au trecut molatec sau alert in dulci acorduri de melodii atat de familiare. Si atunci alerg spre aceasta promisiune. Ca poate muzica va schimba si anotimpul, va rezolva si problema incalzirii globale si imi va dezmorti si mie nasul.

Asa ca pisica vagaboanda isi ia coada la plimbare, ia de buna promisiunea facuta de E.M.I.L, ignora avertismentul de ninsori abundente si miaunand sfasietor ia drumul spre “a lovely city”.

Pauza

Roxana — Mon, 11 Jan 2010 10:17:57 +0000

Pentru ca asa se intampla uneori sa simti ca trebuie sa evadezi. Din casa, din oras, din tara.Sa te urci in avion si sa lasi in urma luminile Bucurestiului, sa te afunzi in zgomotul surd al motoarelor, sa stii ca abandonezi orice gand, judecata, actiune si rupi conexiunile cotidianului.

Pentru cei care nu se vad prea curand la scara avionului, exista urmatoarea melodie. Puneti stop oricarei activitati, castile pe urechi daca va aflati la birou, si zburati oriunde vreti. Pauza!

Florence and The Machine

Mariejeane — Thu, 07 Jan 2010 10:29:25 +0000

Numele in sine nu mi-a placut. Nu ma duce cu gandul la o trupa pe gustul meu. Dar vocea lui Florence este o combinatie reusita de ingeri spasiti si diavoli ametiti de alcool. Florence a luat lumea muzicala val vartej, ca o tornada, in 2009 si nu prea pare sa se opreasca. Nu ca s-ar sinchisi prea mult de ce parere au criticii, avand in vedere ca este sustinuta puternic de cei de la BBC. Florence este o londoneza de 24 de ani, ce aspira sa calce pe urmele lui PJ Harvey si Bjork, dar care sufera de dislexie si o conditie severa de disimetrie. Aceasta diferenta fizica o face sa-si transpuna muzica in lumi inaccesibile muritorilor de rand. Cu un album ce a stationat pe locul 2 dupa Michael Jackson in topul UK Chart tot anul trecut si vocea principala de pe 2 albume viitoare semnate David Byrne si Fatboy Slim ce vor aparea in februarie 2010, Florence are tot timpul din lume sa se gandeasca la un nume mai catchy, desi nu cred ca asta isi doreste.

Va las sa va convingeti ascultand Howl, piesa principala de pe coloana sonora a sezonului final din serialul ce a innebunit Europa, The Tudors.

Gabby Young & Other Animals – “We’re All in This Together”

Ioana — Wed, 06 Jan 2010 12:08:04 +0000

Unul dintre cele mai frumoase lucruri care mi s-au intamplat astazi este sa descopar Gabby Young & Other Animals cu piesa “We’re All in This Together”
Ii multumesc colegei mele, Oana, ca a postat linkul piesei pe facebook… si mie ca am avut inspiratia sa dau click. O ascult acum pentru a patra oara. Oana a pierdut deja sirul. Sunt sigura ca il voi pierde si eu!

Le concert

Mariejeane — Wed, 25 Nov 2009 11:55:38 +0000

Dupa Train de Vie, nu credeam ca Radu Mihaileanu va reusi sa recreeze acelasi mix de emotii contradictorii intr-un scenariu captivant si lipsit de orice clisee. Iata ca Le concert mi-a daramat asteptarile si mi-a indus din nou acea stare pe care doar filmele sensibile o pot construi cu talent si migala. Le concert este o poveste plina de sensibilitate, iar ceea ce il face pe Radu Mihaileanu sa se distinga de toti regizorii romani din noul val al cinema-ului romanesc este exact aceasta emotie filtrata prin prisma umorului. Cu alte cuvinte, se ia o situatie dramatica si se exorcizeaza in modul cel mai eficient, adica prin comic (de limbaj si de situatie) aparent involuntar, fara a pierde insa nimic din savoarea umorului sau finetea emotionala. Paradoxal, desi te aliniezi tragediei existentiale a protagonistilor, te desprinzi pentru a savura spiritul comic. Mixul de muzica si poveste sentimentala te seduce prin acest touch profund uman si generator de caldura si energie sufleteasca. In plus, familiaritatea unor situatii in care ne regasim ca societate si popor te obliga la o reactie mai mult decat controversata: razi si plangi in acelasi timp. Muzica ramane personajul principal al acestui film, iar Concertul pentru vioara al compozitorului rus Tchaikovski capteaza sufletul slav in tot ce are mai stralucitor si mai nostalgic.

glorious autumn colors

Mariejeane — Thu, 19 Nov 2009 09:31:18 +0000

these photos make me happy today:) hope they work on you as well.

via

Concert Grimus

Ioana — Wed, 21 Oct 2009 08:13:43 +0000

In weekend am fost la concertul celor de la Grimus in Fabrica. I-am ascultat pentru prima oara live si am plecat de acolo convinsa ca, intr-un weekend plin de evenimente, am facut cea mai buna alegere. Daca i-ai ascultat deja live, stii despre ce vorbesc. Daca nu, trupa Grimus are planificat un alt concert in Bucuresti luna viitoare la MTR (14 noiembrie). Pana atunci poti sa te antrenezi cu piesele lor de pe albumul Panikon si pe site-ul www.grimus.ro, sectiunea Media – Discography, astfel incat la concert sa canti si tu alaturi de ei. Baietii au pregatit si piese noi, iar pentru cine astepta de ceva vreme sa-i auda cantand in romaneste, “Umbre” suna bine.

Endless autumn

Roxana — Mon, 19 Oct 2009 09:41:52 +0000

e o zi de toamna perfecta. Adica antipatica, umeda, cu frig care patrunde sub puloverul gros scos de la naftalina. E si luni pe deasupra, adica ziua cea mai “de ce eu? de ce azi? de ce e 8 deja??” cand te dezmeticesti si-ti dai seama ca a fost un week-end prea scurt. E octombrie, dupa septembrie dar inainte de noiembrie.

N-am caldura. Prin urmare am racit stand in casa. Am calcat in trei balti. Mi-au inghetat picioarele. M-am imbracat gros ca sa nu-mi fie frig si m-am sufocat la metrou. Apoi am inghetat cand am iesit ca o cartita la suprafata. Ploaia marunta m-a facut sa intru intr-o stare de dardaiala continua si nici macar cele doua cafele nu au alungat somnul. Am primit trei telefoane enervante si mi-am uitat acasa “cartea din geanta”.
Si in loc sa aleg pentru playlist o piesa care sa ma scoata din stare, am adancit-o.
Deci o zi care va trece greu, cu Gary Jules pe repeat si cafea cu mult lapte. Macar la birou e cald.

Giselle, din nou pe scena Operei Romane

Mariejeane — Thu, 01 Oct 2009 07:53:47 +0000

Prim solista Operei Nationale Bucuresti, Corina Dumitrescu, va interpreta rolul titular din spectacolul Giselle care va deschide duminica, 11 octombrie 2009, ora 18.30, stagiunea de balet 2009-2010 a primei scene lirice a tarii.

Premiera spectacolului Giselle a avut loc in stagiunea trecuta, intr-o noua viziune regizorala semnată de Mihai Babuska. Coregrafia este o adaptare dupa cea clasica, realizata de Jules Perrot, Jean Coralli si Marius Petipa. Scenografia este conceputa de Adriana Urmuzescu, iar conducerea muzicala ii apartine dirijorului Ciprian Teodorascu. Este pentru prima oara cand Corina Dumitrescu danseaza rolul principal in aceasta montare.

Noi ne-am luat deja bilete, asa ca ne vedem acolo. Pe tocuri:)

Foto: oskar.ro