Wanna know how everything came into life, why we are here and not there, and, especially, how everything is gonna end, more or less?

You have it here

Gata, nu se mai poate. Starea de ieri a Roxanei ne-a influentat pe toate si, desi si-a spalat pacatele cu o portie dubla de biscuiti deliciosi pentru toata lumea, m-am hotarat sa contraatac. iata o piesa care sigur nu se potriveste cu toamna asta prea posomorata si prea geroasa. dar e garantat ca te va face sa te gandesti deja la weekendul care se incapataneaza sa fie destul de departe. ca sa te consolezi, lasa cafeaua cu lapte deoparte si danseaza. mai e putin pana la vara, depinde numai cum privesti lucrurile:)

Vintage kitchen. Acolo ne intalnim. Cu prima ocazie. De ce? Pentru ca este un bistro cu un aer  parizian cochet, este intr-o zona centrala din Bucurestiul care vibreaza de ritm si energie, are cele mai savuroase feluri de mancare care te transporta in urma cu 20 de ani cand mama  sau bunica inca mai gateau sorbet de visine, placinta cu dovleac, nuci, nucsoara si scortisoara sau cafea turceasca la ibric cu caimac si cardamon. E chic, e cool, e genul acela de loc care te imbie la taifas, leneveala si conversatie relaxata despre nori, zane si concerte pe plaja. Nu glumesc, ne vedem pe Batistei 23 la o briosa cu afine, nucsoara si lamaie, asta daca nu preferi ceva ecologic. Si, daca ai timp, da o fuga si la atelierul de dulciuri. Stiu cat e de cool sa gatesti, dar parca e si mai bine cand ti le prepara expertii si tu ai doar responsabilitatea de a le savura tacticos. Pofta buna!

M-am trezit cu un mare chef de croaziera. Pe un vapor din ala imens si galagios, ce lasa urme albe in valurile Mediteranei, un card de pescarusi dand tarcoale tortului cu frisca de pe masa albastra si niste Edith Piaf in fundal. Merg si niste The Killers, dar parca nu vreau sa schimb povestea. Din pacate, cum pana la vacanta de croaziera mai dureaza cateva luni bune si cateva zeci de grade celsius pentru a putea purta bluza de panza topita si slapii verzi cu margarete, ma multumesc cu un exercitiu de imaginatie. Pe malul lacului Millstatter in Austria e o zi tocmai buna pentru putin romantism. Asta daca nu e zi de partie. Chiar si asa, un apus de soare, alintat de o sticla de vin rece si niste vorbe dulci suna prea bine. Aaa, si as mai dori sa-mi schimb numele. Sa ma cheme Irene, cu accent pe i, parca se potriveste mai bine cu aerul crozierei. Sa am un breton scurt si o alunita pe degetul mic. Eu una ma duc sa-mi caut bilete. Mai e putin. Voi ce faceti la vara?

Replica celebra a motanului portocaliu Garfield e insotita mai mereu de un somn ingaduitor prelungit pana martea dimineata. Cum noi nu ne putem permite asemenea rasfaturi, trebuie sa fim creativi si sa gasim solutii la fel de placute. E luni si stiu ca v-ati trezit mai greu, ca incepe o noua saptamana de munca si doza de entuziasm e la cote destul de scazute. Nu va mint, zilele de luni sunt cele mai nasoale. Dar fara ele n-ar mai veni weeekend-ul. Asa ca, relaxati-va, beti o cafea buna, imbracati-va cu ceva nou si dragut si intrati pe site. Saptamana asta incepe cu o prezentare de moda neconventionala si cam neortodoxa, dar ne-am obisnuit cu stilul designerului George Neagu (mai ales daca ati citit interviul Adinei), o expozitie controversata la Muzeul Taranului Roman si o invitatie la film pe care nu trebuie sa o refuzati. Ioana a fost la Festivalul de Film International B’est si mai are ceva povesti din culise de dezvaluit, dar cel mai bine ar fi sa va tratati singuri depresia inceputului de saptamana cu un regal cinematografic original si o portie zdravana de filme bune.
Nu-i asa ca ziua de luni nu va mai pare asa de mizerabila? aaa, si nu uitau, zambiti, se zice ca optimismul incepe cu un zambet larg:)