just like Carrie Bradshaw fell in Dior! It snowed and with oh-so-many people walking in and out the store and an inappropriate pair of boots, one might just slip.
And they would not move a finger to help me collect myself from down there. So, after I managed to get up from their soaked in dirt floor, I gazed upon the late collection and walked out. ‘Cause that’s not Dior. But that’s not exactly my point. Learn how to treat your customers, Inditex! What do they teach you there before dropping you in stores? “Do not sweep your floors, it’s cool for people to fall and break their back bones” ? “Look at them falling and not give them a hand to move up”? Yes, no, maybe?
Pe 25 ianuarie, George Enache a lansat PLM Magazine, un proiect online 100% fashion&beauty, pus cap la cap de stilisti si designeri care si-au propus o abordare fresh si out-of-the-box asupra modei. Prima editie aka The Naked Issue, care poate fi rasfoita aici, ii aduce laolalta pe Octavian Coifan (fragrance historian), Daiana Folea (fashion blogger), Alexandra Maria Varga (make-up artist si jurnalist), George Enache (designer si stilist), Laura Cremene (designer si ilustrator), Iuliana Stefan (make-up artist), Razvan Danaila (fotograf) si Sylvain Norget (fotograf).
Noi am rasfoit primul numar din PLM si ne-a placut la nebunie ce am vazut. You go George si la cat mai multe editii, digitale si in print!
Dar Maxi Jazz, Sister Bliss si Rollo Armstrong se intorc in Romania la vara, in pozitia primei confirmari de pe afisul celei de-a patra editii B’ESTFEST! Festivalul se va desfasura anul acesta pe parcursul a trei zile, in perioada 16-18 iulie, in aer liber, in cadrul complexului Romexpo din Bucuresti. So, miss them less, see them more..and start saving!
One Event ii aduce pe 11 februarie pe francezii de la AIR la Sala Polivalenta din Bucuresti. Considerati pionierii muzicii electronice franceze, JB Dunckel si Nicolas Godin au scos pe piata un nou material video, “So Light Is Her Footfall”. “So Light Is Her Footfall” este al treilea extras de pe albumul “Love 2″, lansat de trupa in octombrie 2009. Videoclipul care promoveaza single-ul a fost regizat de catre Edouard Salier, cunoscut mai mult ca regizor de reclame, el fiind in spatele unor spoturi pentru marci ca Nike, Smirnoff sau O2 Mobile, dar si a unor videoclipuri pentru alte trupe franceze precum Orishas. We can’t wait, we can’t wait This is actually a dream come true!
IAA House Bucureşti (Etajul 3, la Teatrul Act) te invită luna aceasta la o expoziţie foto ce reuneşte lucrări semnate de tineri publicitari. Expoziţia poate fi vizitată până la sfârşitul lui noiembrie, fiind deschisă deopotrivă publicului obişnuit, cât şi participanţilor la diversele evenimente organizate la IAA House. Totodată, fotografiile înscrise vor putea fi vizionate în cadrul unei galerii virtuale şi pe site-ul www.iaa.ro.
Inca 5 zile si ne pregatim din nou de concert! De data aceasta, pe scena Salii Palatului vor urca belgienii Vaya Con Dios, care ne promit un show acustic pe masura asteptarilor. Cu influente gispy, cu voce usor francofona, Vaya Con Dios este una dintre trupele cele mai de succes a anilor ’90. Este greu sa ii incadrezi intr-un gen muzical: nu sunt pop, cu siguranta, insa nu sunt nici jazz. Marca lor e vocea atat de versatila a solistei Dani Klein, care trece cu usurinta de la a canta in engleza, la latina, la muzica cu influente gitane, toate acestea cu un accent frantuzesc abia sesizabil si totusi irezistibil. Sunt chitara de flamenco omniprezenta, care da aerul fierbinte, latin, muzicii belgienilor. Criticii spun despre albumul lor, The Best of Vaya con Dios, ca dau sentimentul unei nopti petrecute in barurile din orasele port, incarcate de fum si cu voci in ecou. Dani Klein promite ca timp de doua ore sa recreeze atmosfera cu hit-urile sale consacrate: Nah Neh Nah, Puerto Rico, What’s a Woman si cu cover-urile celebre, printre care si Johnny, un cover dupa Edith Piaf, care la randul sau s-a inspirat din „sanie cu Zurgalai”, a Mariei Lataretu.
Suna foarte foarte bine, asa ca zic sa ne vedem acolo!
Cand Tom, un tanar ilustrator cu vocatia de arhitect ratata, o intalneste pe Summer, e ferm convins ca a intalnit-o pe femeia vietii lui. The one, and only, pe care a cautat-o ani la rand, si a carei existenta nu a putut-o contesta niciodata. Convingerea lui e pusa de “vocea narativa din background” pe seama filmelor romantice si a albumelor britpop ascultate intreaga adolescenta. Pentru Summer, lucrurile au stat taman pe dos: marcata de divortul timpuriu al parintilor, tanara pune la indoiala existenta iubirii, preferand o viata fara niciun fel de atasamente. So there goes dramaa.
Poti incepe de pe acum sa uiti de toate scenariile fabricate in care fericirea zaharoasa este ingredientul nelipsit pentru un happy-end. 500 Days of Summer este un film care ia viata (in piept) asa cum este ea de fapt. Asta nu inseamna ca povestea e lipsita de optimism, dar farmecul ei, atat de personalizat, care te face sa o imbratisezi, vine din realism si franchete. Fiecare a iubit la un moment dat fara sa i se intoarca sentimentele, iar lucrurile nu s-au rezolvat, ca prin minune, in regim strict paradisiac Hollywoodian. In viata de dincolo de ecran, oamenii nu alearga exaltati prin aeroport dupa cel plecat, nu deseneaza plaje intregi cu declaratii de amor si nici nu se intorc, ca prin minune, la cei abandonati. Viata isi continua cursul, mai greu sau mai lesne, pentru fiecare, iar fiecare, cu inima putin mai grea si increderea putin mai sifonata, isi continua questul in cautarea acelui ceva care ii poate face fericiti. Despre asta vorbeste, pe un ton cand candid, cand expansiv si comic, cand dramatic prin exaltare, 500 Days of Summer.
Cu un final atipic, care, fie iti lasa un gust dulceag-amar, fie te face sa ii dai completa dreptate, filmul lui Marc Webb e cea mai buna chestie pe care am vazut-o in 2009. You’ll love Zooey, you’ll love Joseph, and if not, you’ll just love the story. Pentru ca poate fi, pentru oricare dintre voi, adevarata.
This is actually a dream come true!
De curand: