In 2010, Marisa Miller a reusit sa o intreaca pe Megan Fox la capitolul frumusete.
Cum vi se pare?
Categoria ‘Dureri de cap’
Bikini Boot Camp
Marţi, Martie 30th, 2010Va mai aduceti aminte de Demi Moore in G.I. Jane, prototipul femeii puternice, atat fizic cat si mental, pentru care diferenta de sex nu se reduce la numarul de flotari executate intr-o mana? Pe acelasi principiu, noul model de antrenament de la Hollywood se adreseaza femeilor care vor sa isi schimbe stilul de viata (si greutatea), dar printr-o abordare diferita: Bikini Boot Camp este tot un antrenament bazat pe regulile si disciplina militara, dar nu se organizeaza intr-o tabara austera ci pe plaja insorita a Mexicului. Cele doua creatoare ale programului de tip mind body exercise, Melissa Perlman si Erica Gragg au atras pana acum in peisajul paradisiac din Mexic nume ca Linda Evanghelista, Madonna, Cindy Crawford, Naomi Campbell si alte vedete care s-au saturat sa ridice greutati intr-o sala de gimnastica privata, dar vor sa isi incarce bateriile si sa-si modeleze trupul si mintea intr-un cadru natural mirific. Si sa nu se numeasca vacanta:) O zi tipica la Bikini Boot Camp debuteaza cu o sedinta de yoga pe plaja, un mic dejun din fructe exotice proaspete si iaurt bio, un power walk de 10 kilometri prin nisip, excursii cu bicicleta si caiacul, si se incheie cu o sedinta de Pilates, dans oriental sau masaj terapeutic. Toate activitatile se deruleaza intr-o atmosfera “chic spartana”, fara electricitate, laptop sau mobil, dar la “caldura” tinutelor de designer si a lumanarilor L’Occitane.
Pentru mai multe detalii: www.amansala.com
Nici noi nu ne-am hotarat inca daca am prefera antrenamentul sub dictatura lui David Kirsch, antrenorul lui Heidi Klum si Liv Tyler sau o vacanta in Vama. De miscare ne ocupam noi, chiar daca nu asa disciplinata (mai ales ca tocmai au asfaltat straduta principala).
AIR la Polivalenta, likes vs. dislikes
Luni, Februarie 15th, 2010
Nu stiu cum vi s-a parut voua concertul Air la Bucuresti, dar pe noi ne-a aruncat intr-o transa din care ne-am revenit abia dupa ce am dat nas in nas din nou cu frigul si poleiul de afara. Vorbim strict de prestatia trupei insa, caci, daca Air au facut un two French men (or robots) show, One Event ne-au lasat sa asteptam (oh si ce nerabdatori), aproximativ 30 de minute pe holul Salii Polivalente, inainte de a deschide portile. Dupa care, potopul! Am intrat, am vazut, am cucerit. Ne-am asezat si am indurat si aici temperaturile joase, privindu-i pe our French lads cum isi instalau instrumentele pe scena.
Atmosfera s-a mai destins la setul lui Electric Brother, insa de explodat, a exploda abia atunci cand Godin si Dunckel si-au facut aparitia pe scena cu Do the joy si So light in her footfall, primele single-uri extrasede pe cel mai recent album al trupei, Love 2, lansat in octombrie anul trecut.
Si-au cerut scuze ca nu au apucat sa invete sa ne multumeasca pe romaneste, insa i-am iertat, neputand rezista acelui French accent with a British twist pe care ne vorbea Godin. Cel putin cu acel I am a French robot and I am very pleased to be here ne-a cucerit 
Setlistul a inclus multe piese de pe 10.000 Hz, si mai multe de pe Moon Safari, dar, din pacate, una singura de pe Virgin Suicides OST (dar bine nimerita, caci toti asteptasem sa auzim live Playground love toata seara). Nu stim ce s-a intamplat cu All I need, dar absenta ei din playlist mi-a creat, mie cel puttin, acelasi sentiment de everything’s not in its right place pe care l-am avut cand Thievery Corporation au omis Heaven’s gonna burn your eyes din concert.
Nu ne-au durut ochii de la visuals, insa ne-au cam zbarnait urechile, mai ales celor dintre noi care se apropiasera considerabil de scena. Dupa Venus, Missing the light of day, Tropical disease, Alpha beta gaga, Cherry blossom girl si How does it make you feel, am primit un bis (la insistente strigaturi si batai din picior), alcatuit din trio-ul de gratie — Heaven’s Light, Sexy Boy si La femme d’argent, incheiat cu un — once more, with feeling — Do the joy.
Cu baschetii la plimbare, Dureri de cap, ioana cristina mai zice
Nici un comentariu »
I fell in Zara
Luni, Februarie 1st, 2010just like Carrie Bradshaw fell in Dior! It snowed and with oh-so-many people walking in and out the store and an inappropriate pair of boots, one might just slip.
And they would not move a finger to help me collect myself from down there. So, after I managed to get up from their soaked in dirt floor, I gazed upon the late collection and walked out. ‘Cause that’s not Dior. But that’s not exactly my point. Learn how to treat your customers, Inditex! What do they teach you there before dropping you in stores? “Do not sweep your floors, it’s cool for people to fall and break their back bones” ? “Look at them falling and not give them a hand to move up”? Yes, no, maybe?
Dureri de cap, ioana cristina mai zice
Tags: zara
1 Comentariu »
When it rains it pours
Luni, Februarie 1st, 2010Dar macar ii vedem pe cei de la Baddies live, vineri, in Mojo. De la 21.00
…de vara
Miercuri, Iunie 3rd, 2009Alergam desculta pe strazi. Fiecare baltoaca era imprastiata cu o placere nebuna. Hainele se ingreunau sub siroaiele de apa. Minunata ploaie de vara nu insemna altceva decat o stare pura de fericire, de libertate, pe strazile goale. Ceva ani mai tarziu ploaia de vara s-a transformat intr-o furtuna ce a daramat copaci, a facut sa pice semnalul Dolce, a zburat cateva ghivece de la geamurile vecinilor. Dar a curatat in acelasi timp tot. Nu a fost nevoie decat de prima rafala de vant pentru a intelege ca venise vremea dezlantuirii.O curatire ritualica inaintea unui soare arzator. In ritmul tunetelor, intr-o tacere atat de neobisnuita pentru acea ora, pentru acel cartier. Iarba din gradina s-a culcat fara proteste, florile s-au scuturat, pasarile s-au ascuns, doar copacii au ramas sa infrunte furia. Si stropii mici mangaiau usor ferestrele si mana care tinea tremuranda o tigara.
De curand: