Cand Tom, un tanar ilustrator cu vocatia de arhitect ratata, o intalneste pe Summer, e ferm convins ca a intalnit-o pe femeia vietii lui. The one, and only, pe care a cautat-o ani la rand, si a carei existenta nu a putut-o contesta niciodata. Convingerea lui e pusa de “vocea narativa din background” pe seama filmelor romantice si a albumelor britpop ascultate intreaga adolescenta. Pentru Summer, lucrurile au stat taman pe dos: marcata de divortul timpuriu al parintilor, tanara pune la indoiala existenta iubirii, preferand o viata fara niciun fel de atasamente. So there goes dramaa.
Poti incepe de pe acum sa uiti de toate scenariile fabricate in care fericirea zaharoasa este ingredientul nelipsit pentru un happy-end. 500 Days of Summer este un film care ia viata (in piept) asa cum este ea de fapt. Asta nu inseamna ca povestea e lipsita de optimism, dar farmecul ei, atat de personalizat, care te face sa o imbratisezi, vine din realism si franchete. Fiecare a iubit la un moment dat fara sa i se intoarca sentimentele, iar lucrurile nu s-au rezolvat, ca prin minune, in regim strict paradisiac Hollywoodian. In viata de dincolo de ecran, oamenii nu alearga exaltati prin aeroport dupa cel plecat, nu deseneaza plaje intregi cu declaratii de amor si nici nu se intorc, ca prin minune, la cei abandonati. Viata isi continua cursul, mai greu sau mai lesne, pentru fiecare, iar fiecare, cu inima putin mai grea si increderea putin mai sifonata, isi continua questul in cautarea acelui ceva care ii poate face fericiti. Despre asta vorbeste, pe un ton cand candid, cand expansiv si comic, cand dramatic prin exaltare, 500 Days of Summer.
Cu un final atipic, care, fie iti lasa un gust dulceag-amar, fie te face sa ii dai completa dreptate, filmul lui Marc Webb e cea mai buna chestie pe care am vazut-o in 2009. You’ll love Zooey, you’ll love Joseph, and if not, you’ll just love the story. Pentru ca poate fi, pentru oricare dintre voi, adevarata.
Mai sunt doar doua zile pana cand o vom putea asculta pe Diva Desculta, Cesaria Evora, intonand, cu vocea-i ragusita si dulceaga, primele versuri din “Besame Mucho”. Din ce am aflat, Cesaria va sosi astazi in Romania, impreuna cu opt membri ai trupei si cinci persoane care alcatuiesc echipa tehnica. Colegii de scena o vor acompania pe diva la pian, saxofon, chitara, vioara, percutie si la instrumentul traditional, cavaquinho, pentru o reprezentatie unica si exotica, ce canta povestea Cesariei din Insulele Capului Verde.
Despre Cesaria am mai aflat ca este mare amatoare de espresso, ea pretinzand ca pe parcursul sederii ei in Romania sa ii fie asigurata permanent o cantitate mare de cafea espresso italiana. Toata mancarea pe care o va servi trebuie sa fie bine condimentata si asezonata cu ardei iute, foi de dafin si usturoi, insa fara niciun fel de grasimi. Meniul este alcatuit pe zile, preponderente fiind salatele, fructele exotice, laptele fierbinte si supele. Astfel, Diva Desculta isi asigura cea mai buna forma pentru concertul de la Bucuresti, unde promite un recital de exceptie. Concertul va incepe de la ora 20.00, asa ca ne vedem acolo!
E luni dimineata. Si oricat de mult ti-ar placea jobul pe care-l ai, cu siguranta, ai prefera sa poti spune ca azi e joi – asta ca sa nu te intinzi cu gluma si sa spui direct: vineri. O melodie care iti readuce pe loc cheful de dans, in cazul in care l-ai pierdut pe undeva sambata seara in club. Iar daca esti la serviciu, iti revine atitudinea optimista si tonalitatea lui “azi e luni” parca se schimba. Spor la treaba!
Vintage kitchen. Acolo ne intalnim. Cu prima ocazie. De ce? Pentru ca este un bistro cu un aer parizian cochet, este intr-o zona centrala din Bucurestiul care vibreaza de ritm si energie, are cele mai savuroase feluri de mancare care te transporta in urma cu 20 de ani cand mama sau bunica inca mai gateau sorbet de visine, placinta cu dovleac, nuci, nucsoara si scortisoara sau cafea turceasca la ibric cu caimac si cardamon. E chic, e cool, e genul acela de loc care te imbie la taifas, leneveala si conversatie relaxata despre nori, zane si concerte pe plaja. Nu glumesc, ne vedem pe Batistei 23 la o briosa cu afine, nucsoara si lamaie, asta daca nu preferi ceva ecologic. Si, daca ai timp, da o fuga si la atelierul de dulciuri. Stiu cat e de cool sa gatesti, dar parca e si mai bine cand ti le prepara expertii si tu ai doar responsabilitatea de a le savura tacticos. Pofta buna!
Pentru ca in week-end-ul viitor Club Control implineste un anisor, se lasa cu petrecere. ” Those Dancing Days” vor fi live, pentru toti cei care in ultimul an si-au petrecut sambetele (spre duminici) in Control.
Pentru ca putini au auzit de “Those Dancing Days”….iata un clip & o saptamana la dispozitie pentru auditii.
Be a princess. And not just any kind of princess. But a Vera Wang princess. Serios acum, Vera Wang si-a lansat un nou parfum. Pe care l-as cumpara in primul rand pentru designul sticlei, si apoi pentru ca e Vera Wang. Cum arata in viziunea designerului vestimentar o printesa moderna? Si-ar vinde tiara pentru o chitara noua, ar astepta cu sufletul la gura un concert cu Kings of Leon in loc sa mearga la balul bobocilor si ar schimba outfitul de club cu niste blugi cu tinte si o curea lata neagra. Totul tine de muzica, de moda, de atitudinea aceasta agresiva, dar seducatoare in mod nelinistitor.
Sticla in sine este la fel de rebela si intunecata ca si cluburile underground prin care umbla. In forma de inima, imaginea centrala fura tot spectacolul prin unghiurile ascutite si suprafetele lucioase. Acoperita cu un material metalic intr-un pattern inspirat de creatiile care au facut-o deja celebra pe Vera Wang.
Notele predominante de piersica, zmeura, bergamota, trandafiri se combina perfect cu cele ascendente ce deriva din mosc, iris si nuca de cocos. O combinatie pefecta pentru toamna linistita ce se apropie.
ZARA au scos pe piata o colectie limitata de tricouri in colaborare cu Jane Birkin. I can’t get more happy pentru ca 1. e drept ca mai cad (tot mai des in ultima vreme) in patima ZARA si 2. I think Birkin is the sexiest thing that came out of the sixties. Le gasiti pe alb, negru sau albastru, fiecare model avand imprimata alta fotografie. I can’t resist, I can’t resist..aaah but I must resist. You don’t need to, however
Cel mai now si (de departe) cel mai spectaculos dublu EP Parov Stelar, pe numele sau de botez “Coco” isi face intrarea de gala “in societate” luna aceasta.
Prima ascultare iti lasa o senzatie extatica. Recunosti acordurile rafinate de Swing si partiturile inconfundabile de jazz, remasterizate inconfundabil, insa e ceva mai mult de atat. Un sound mai amplu, note mai clare, o distilare perfecta, o perfectare a ceea ce Marcus Fureder si trupa experimenteaza de cativa ani. Elemente stilistice ce imbogatesc sunetul, cristalizate in voci moi si (Lilja Bloom never sounded better, I must say) beaturi electrizante ce te fac sa iti doresti sa dansezi pana la inconstienta, pe cel de-al doilea.
Eu l-am ascultat inainte ca piesele sa ajunga (integral) pe net, si I really, really, just can’t get enough (:
Be a princess. And not just any kind of princess. But a Vera Wang princess. Serios acum, Vera Wang si-a lansat un nou parfum. Pe care l-as cumpara in primul rand pentru designul sticlei, si apoi pentru ca e Vera Wang. Cum arata in viziunea designerului vestimentar o printesa moderna? Si-ar vinde tiara pentru o chitara noua, ar astepta cu sufletul la gura un concert cu Kings of Leon in loc sa mearga la balul bobocilor si ar schimba outfitul de club cu niste blugi cu tinte si o curea lata neagra. Totul tine de muzica, de moda, de atitudinea aceasta agresiva, dar seducatoare in mod nelinistitor.
De curand: